Psihoterapeut centrat pe persoană, în supervizare, cu formare complementara în Focusing și Somatic Experiencing. Activez ca voluntar la Centrul Social de Psihoterapie TFH, DepreHUB și la Societatea Multidisciplinară a Medicilor Rezidenți.
Abordarea mea terapeutică, bazată pe Psihoterapie centrată pe persoană, pune accent pe empatie profundă, acceptare necondiționată și autonomia clientului. Prin formarea în Focusing, facilitez explorarea experiențelor interioare prin atenție blândă asupra senzațiilor corporale. Somatic Experiencing ajută la eliberarea traumei blocate în corp, reglând sistemul nervos autonom. Alte pasiuni: lucrul cu visele și Internal Family Systems.
Devenirea mea ca terapeut nu a fost un parcurs liniar, ci mai degrabă o călătorie de explorare a profunzimilor umane care a inceput sicontinuacu propia explorare. Ceea ce m-a determinat să aleg acest drum a fost dorința de a înțelege „mecanismul” prin care oamenii își pot recăpăta demnitatea și liniștea după experiențe copleșitoare.
Am început prin a mă implica acolo unde nevoia era cea mai mare. Experiența mea ca voluntar la DepreHUB, oferind consiliere de urgență, și munca la Centrul Social de Psihoterapie TFH și la Societatea Multidisciplinară a Medicilor Rezidenți, m-au învățat că prezența umană caldă este, uneori, cea mai puternică formă de medicament care nu poate fi usor inlocuit. Aceste contexte mi-au arătat cât de vital este accesul la sănătate mintală pentru toate categoriile sociale.
Pe măsură ce m-am format în Somatic Experiencing și Focusing, am înțeles că uneori cuvintele singure nu sunt suficiente. A merge dincolo de poveste, către senzația resimțită, integrând și pasiuni precum lucrul cu visele sau Internal Family Systems (IFS), pentru a oferi o hartă completă a lumii interioare a clienților mei, a adaugat experientei mele de psihoterapeut noi piese de puzzle.
Psihoterapia mi-a reconfigurat complet modul în care privesc fragilitatea și reziliența. Prin propria mea explorare și prin studiul abordărilor somatice, am învățat că experientele traumatice nu sunt o sentință, ci o deconectare de sine care poate fi reparată cu blândețe, oricand in cursul vietii.
Astăzi, privesc lumea nu ca pe un loc al „problemelor ce trebuie rezolvate”, ci ca pe un spațiu al proceselor ce au nevoie de martori empatici. Mi-am dobândit o încredere profundă în procesul vieții și am învățat să ascult „șoaptele” corpului înainte ca acestea să devină strigăte. Această percepție îmi permite să fiu un om si un psihoterapeut mai prezent, mai integrat și mai capabil să susțin transformarea celor care pășesc în cabinetul meu.